sâmbătă, 2 mai 2009

mari muzicieni

Ludwig van Beethoven s-a născut pe 16 decembrie 1770 la Bonn, Germania. A început să ia lecţii de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. În noiembrie 1792, Beethoven devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu şi al lui Antonio Salieri. La Viena, Beethoven reuşeşte să câştige favorurile aristocraţiei prin concerte private, cu care ocazie capătă faima de virtuos pianist şi de compozitor. Graţie acestor relaţii şi a contactelor cu casele de editură, care îi publică unele compoziţii, Beethoven reuşeşte să dobândească o independenţă, pe care şi-a dorit-o cândva şi Mozart. În martie 1795 apare pentru prima dată în faţa publicului vienez executând primul său concert pentru pian şi orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin şi Preßburg (Bratislava). După primele sonate pentru pian - printre care sonata op. 13 "Patetica" - , Beethoven deschide, începând cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, compune şi prima lui simfonie, în Do-major. În acelaşi timp apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate. În celebrul "Testament de la Heiligenstadt" (1802) Beethoven se adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată. Totuşi, tocmai în aceşti ani, Beethoven compune o serie de opere desăvârşite ale stilului clasic de maturitate, ca cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a "Eroica", apoi sonata pentru pian op. 57 "Appassionata", concertul pentru vioară şi orchestră, simfoniile a V-a (a "Destinului") şi a VI-a ("Pastorala"). În aceste compoziţii se observă deosebirile faţă de operele compuse în primii săi ani în Viena: orchestra devine principalul "instrument" al lui Beethoven, chiar şi operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral. Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau "caietele de conversaţii", în care aceştia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creaţia artistică, în 1819 compune "Variaţiile-Diabelli" pentru pian, în 1820 se execută prima versiune a "Missei Solemnis", realizează ultimele sale sonate pentru pian şi cvartetele de coarde, în sfârşit, Simfonia a IX-a. În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiţie a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revoluţionar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăşi familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a dezlănţuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu faţa la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga şi îşi agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu faţa la public, putând astfel să-şi trăiască triumful.
Tot mai bolnav, fiind ţintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat.
La înmormântarea în cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat şi reîngropat in Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena. ... mai multe







Joseph Haydn s-a născut la 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă.
Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viaţa lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund la curtea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy, o persoană cultivată si pasionat al muzicii. Haydn va rămâne timp de treizeci de ani în serviciul familiei Esterházy. După moartea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmaşul acestuia desfiinţează orchestra. Haydn primeşte o pensie permanentă de 1.400 guldeni şi se mută la Viena. Aici, independent financiar şi compozitor renumit, reînoieşte prietenia ce îl lega de Mozart şi - la propunerea acestuia - este admis în loja masonică „Zur wahren Eintracht” („Spre adevărata armonie”).
Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. Universitatea din Oxford îi acordă titlul de Doctor Honoris Causa. Cele 12 simfonii - Simfoniile Londoneze şi şase cvartete de coarde sunt unele din cele mai importante creaţii ale sale. La Londra, Haydn redescopera genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care il mai abordase o singura data pe cand se afla in slujba printului de Esterházy, compunand oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creaţia sa: "Creaţia" şi "Anotimpurile". Cele mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză” (Hob. I:94) Simfonia cu „lovitură de timpan” (Nr. 103), Simfonia militară (Nr. 100) şi Simfonia „Ceasornicul” (Nr. 101). Între cele două călătorii la Londra, Haydn trăieşte la Viena unde îl are ca elev, printre alţii, pe tânărul Ludwig van Beethoven. „Părintele“ simfoniei clasice şi a cvartetului de coarde a lăsat moştenire peste 1200 de opere printre care se numără 107 simfonii, 14 messe, oratorii, concerte solo, muzică de cameră, muzică de pian, opere vocale şi multe altele. Se stinge din viata la 31 mai 1809. ... mai multe









Hungarian dance No5

Vals

Lullaby

ballade

0 comentarii: