joi, 19 martie 2009

suna un prieten



Romanul cand nu stie ceva, suna un prieten. La noi, sunatul este sport national. Am un amic care are 5 telefoane mobile. Fereasca sfantu' sa-i pice toate in acelasi timp. Cred ca se impusca. Are nevoie de o marca de produs, suna un prieten. Are nevoie de hartie igienica, suna un prieten. Fara telefon, e mort !
Lucrez in advertising de 15 ani. Am stat de vorba cu multi responsabili de marketing, si toti mi-au spus acelasi lucru: Romanul e imprevizibil. Nu-ti poti face un forecast pe termen lung, ca nu se potriveste. Daca anul trecut in iunie ai vandut de ai spart piata, anul acesta nu ai vandut mai nimic. Toti se intreaba de ce, in conditiile in care corporatiile investesc, aloca bugete impresionante in campanii de promovare, de fidelizare etc. Ce merge, e pe termen scurt: ai bagat, ai spart, ai plecat ! Fidelitatea, consecventa, sunt atribute atat de indepartate, incat nu merita sa-ti bati capul. Tragem concluzia ca romanul e schimbator, cameleonic. Azi ii place ceva, maine altceva. Stati, sa nu credeti ca fenomenul de placere are o legatura cu senzatia anatomica, fireasca, specifica maimutei primordiale. Nici pomeneala ! La noi, placerea individului e asociata cu placerea liderului, a prietenului. El nu stie nimic, si nici nu-si bate capul, pentru ca, ce rost are sa-si impovareze memoria cu o informatie care maine s-ar putea sa nu-i mai fie de folos ? Daca maine telefonul mobil de la Y nu mai e de actualitate, nu s-ar face de rasul prietenilor ? Smile!

Cea mai raspandita afectiune la noi, este durerea cervicala - adica in zona gatului, a cefei. De ce ? Pentru ca romanului ii place sa priveasca in sus, si asa ramane cu gatul stramb. Pentru el, tot ce vine de sus, de la sef, de la imparatie, de la vedeta X, e mai bun. Ati vazut pe cineva sa citeasca eticheta de ambalaj ? Smile!

De-alungul istoriei, se pare ca privilegiatii, crema, boierii, liderii, au avut un singur scop: mentinerea maselor in mediocritate. S-au straduit din greu sa nu ofere invatatura, sa nu aloce bani pentru invatamant, pentru cultura. Daca au facut-o, a fost sporadic, doar pentru imagine.
"Prosti, da' multi !" spunea Lapusneanu. "Prostimii nu trebuie sa-i dai carte, ca se rascoala !" spunea Bibescu. De mii de ani, s-a pastrat cu consecventa aceeasi strategie, de a pastra prostimea undeva jos, la limita cunoasterii. Ati auzit vreodata ca "Renasterea" sa fi ajuns pe meleagurile noastre ? Sa fim seriosi ! Romania a iesit din feudalism pe la 1900 si dupa o scurta betie cu conceptele capitalismului, a intrat in comunism. De ce credeti ca miscarile muncitoresti au prins de minune in aceasta parte de Europa ? Din cauza prostiei. Ce prost, care pana ieri era vacarul satului, ati vazut sa refuze functia de secretar de partid ? Smile! Comunistii au urcat scroafa in copac. Au fost o tar' mai breji decat inaintasii lor, cand au venit cu doctrina invatamantului obligatoriu, dar au compensat pe alte parti. Pe sarsit de mandat si-au dat seama ca prea multa stiinta le poate fi daunatoare, si au taiat resursele. N-au apucat sa se bucure prea mult, ca haita de dulai hamesiti astepta deja la granita, sa se infrupte din agoniseala neamului. Si uite-asa, dupa 20 de ani, constatam ca bruma de stiinta s-a pierdut, si ne-am reluat locul in istorie, dupa scurta vacanta pe meleagurile lui Coca Cola, la fel de prosti cum am fost intotdeuna. Mersul firesc al societatii noaste este tipic uneia feudale tarzii. Si nu numai la noi, ci in toti Balcanii, Rusia, Asia etc. Comunistii au incercat sa rupa taranul de pamant, dar fara sa-si dea seama ca au facut-o prea devreme.

Dar sa nu ma departez de subiect. In Romania reteaua informatiilor este atat de deasa, incat a devenit aproape imposibil sa patrunzi sau sa te desprinzi de ea. Toti se plang de servicii secrete, de agentii, de "sistem". Dar uita ca romanului ii place sa fie in "retea", in sistem. Pentru el sistemul reprezinta coarda de siguranta care il leaga de viata, de supravietuire, implicit de reusita. Iar telefonul mobil este legatura cu sistemul. Ati vazut cu cata invidie este privit cineva care lucreaza la SRI ?
Daca vrei la un moment dat sa scurtcircuitezi natia romaneasca, e suficient sa-i tai telefonia si internetul. Ma refer la partea de internet ce tine de comunicare, nu de achizitie de informatie.



Sunt convins ca ati vazut de multe ori urmatoarea scena: un tip este tras pe dreapta de politie. Primul lucru care il face, dupa ce da actele, e sa sune pe cineva. Il vezi vorbind la mobil langa masina, carismatic si ostentativ, sa dea impresia de "Cine sunt eu ...". Pe cine credeti ca suna ? Pe mamica ? Smile! Bine, unii chiar o fac de fatada, dar altii il suna pe taticu', care la randul lui se conecteaza la reteaua de informatii a "neamurilor" si in final a politiei. Apoi individul cu pricina astepata cumintel in masina, ca politistul sa primeasca un telefon cu urmatorul mesaj: "Salut ! Sunt colonelul X. Bai copile, baga-ti mintile in cap si lasa-l in pace pe Y, ca e nepotu-mio".
Pe vremuri PCR insemna: Pile, Cunostinte si Relatii.
Daca intamplator ajungi la Urgenta, pe holul de asteptare vezi o gramada de necajiti, asteptand sa intre la doctor. Daca mai zabovesti, o sa vezi cum si cel mai amarat de acolo are o relatie care cunoaste un doctor, care ia legatura cu doctorul de acolo sau cu asistenta de pe salon, care are grija, bineinteles contra unui comison modic, ca respectivul sa fie bagat in seama. Altfel nu se poate. Bineinteles ca respectivele cadre medicale speculeaza de minune acest aspect.

Romanului ii place sa dea spaga. Spaga e un fel de scurtatura, potrivita cu zel de unii mai intreprinzatori, ca o manusa pe caracterul orgolios al celui care o da. Daca e cerere, e si oferta, nu ? Fie bogati, fie saraci, toti vor sa acceada undeva, la ceva, fara prea mult efort, si trebuie sa palteasca. Spaga e o plata fara factura. A, sunt si jigodii, care iti forteaza mana, de la politisti, la medici, dar ei nu reprezinta decat crema fenomenului.
In Romania ultimilor 2000 de ani, lucrurile "bune" au fost putine. Desigur putem sa clasificam si sa spunem ca sunt lucruri "bune" care costa enorm de mult, si altele care costa mai putin. Nu, eu ma refer la lucrurile de baza: mancare, casa, masina, doctor, carte, lucruri specifice unei societati normale secolului 21. Ei bine, la noi acestea fac parte din categoria lucrurililor de lux. De ce ? Am spus mai devreme: suntem o societate feudala. Si cum orice obiect de lux costa, pretul pe care il platim e pe masura, cu factura sau nu.

Abia astept sa se ieftineasca spaga ! Poate cu criza, voi avea sansa s-o vad si pe-asta. Sau sa se faca atat de scumpa, incat sa-ti vina tot mai greu s-o dai.

0 comentarii: